Contacteaza-ne:
În regiunea pan-europeană, mai multe ţări, regiuni sau comunităţi se confruntă cu lipsa de apă, care poate avea un caracter permanent sau sezonier. Înainte de instalarea unei rețele de aprovizionare cu apă, trebuie cunoscute proprietăţile surselor de apă brută folosite, fluctuaţiile sezoniere calitative şi cantitative și capacitatea de regenerare a sursei. În funcţie de condiţiile locale pot exista diverse surse. Apa potabilă poate proveni din:
APE DE SUPRAFAȚĂ Râurile, canalele sau lacurile (naturale sau artificiale) sunt surse de apă frecvent utilizate, dar sunt și vulnerabile la poluarea de către om sau faună. Agricultura (pesticide, îngrăşăminte, păşunatul vitelor), industria şi deversările de apă uzată reprezintă cauze ale unei calități variabile a apei în ceea ce privește concentrațiile de substanțe chimice și germeni patogeni. Algele și toxinele acestora pot de asemenea afecta apele bogate în nutrienți. Mai mult de atât, nu poate fi evitată poluarea prin excremente ale animalelor sălbatice în apele de suprafață; prin urmare, apele de suprafaţă netratate nu sunt sigure în vederea consumului. În funcţie de bazinul hidrografic, trebuie luate diferite măsuri de prevenire a pericolelor și riscurilor. Ca urmare a potențialului risc de poluare, apele de suprafaţă sunt luate în considerare doar în cazul în care nu sunt disponibile alte surse (mai ales ape subterane). Apa dintr-un bazin hidrografic montan în care nu se desfășoară activităţi agricole și care are un pH acceptabil, prezintă de obicei calități chimice bune, însă starea microbiologică nu este implicit bună. Până la urmă, microorganismele reprezintă principala cauză a bolilor, atunci când apa este nesigură pentru consum. Râurile mici sunt adesea afectate de activităţile antropice locale, prezentând o calitate slabă a apei. Comunitatea şi administraţia locală au puterea de a schimba condițiile. Este de așteptat ca apele de câmpie să aibă cea mai scăzută calitate, iar influenţa factorilor locali în vederea ameliorării calității acestora este minimă. Proprietățile acestor ape se pot modifica în general foarte rapid –de exemplu turbiditatea, influențată de precipitaţii, sau culoarea influențată sezonier. Variația naturală a calității apei este obișnuită pentru cazul apelor de suprafață, poluarea antropică a acestora trebuie însă menținută la un nivel cât mai scăzut posibil. Directivele Consiliului 75/440/CEE, 91/692/CEE prevăd cerinţele privind calitatea apei de suprafață destinate captării în scopul aprovizionării cu apă potabilă. Au fost definite trei categorii de apă de suprafață precum și metodele standard necesare tratării acestor tipuri de apă în scopul potabilizării. Dunărea este o sursă de apă de băut pentru numeroase sate și orașe. Dacă este posibil, apa ar trebui captată din imediata vecinătate a cursului de apă sau din mal. Priza de captare trebuie să fie situată într-un punct cu turbulenţă redusă, de ex. în timpul precipitațiilor abundente. Atunci când este aleasă ca sursă de aprovizionare o apă de suprafață, trebuie depuse o mulţime de eforturi tehnice şi financiare pentru a furniza publicului apă potabilă sigură şi adecvată. Sunt necesare cel puțin o minimă filtrare şi dezinfecție şi monitorizarea calităţii apei. Poate că lacurile prezintă o calitate mai constantă a apei, dar nu sunt mai puţin vulnerabile la contaminare. IZVOARE Cantitatea şi calitatea apei unui izvor pot varia în funcţie de sursa acestuia. Izvoarele alimentate de un acvifer situat la o adâncime mai mare sunt mai sigure şi constante, în timp ce cele alimentate de un strat acvifer mai de suprafață sau acoperit de calcar fisurat sau granit ar putea seca. De obicei apa de izvor nu necesită o tratare intensă, cantitatea de suspensii în apă fiind mai redusă. Totuși, în multe zone apa nu este protejată împotriva contaminanţilor proveniți din agricultură sau a apelor uzate provenite din gospodării sau comunităţi. În anumite împrejurări, microorganismele și substanțele chimice pot contamina apa subterană de mică adâncime și implicit apele de izvor. Straturile de sol au o anumită capacitate de absorbție şi filtrare a poluanţilor. Astfel, straturile de apă de adâncime sunt în general mai bine protejate împotriva infiltrării decât cele de mică adâncime. Compoziția straturilor solului are o influenţă mare asupra calității şi conţinutului apei. Apa ce trece prin straturile de sol dizolvă şi transportă minerale din sol, în apele subterane. În funcţie de aceste straturi de sol şi geologia lor, apele subterane şi izvoarele pot conţine amestecuri variate de minerale, care pot cauza riscuri tehnice pentru sănătate. Construirea unei camere de colectare a apei poate proteja punctul de captare al izvorului. Construirea unui cămin pentru priza de captare poate proteja izvorul. Căminul poate proteja sursa împotriva poluării, pătrunderii paraziţilorşi gunoaielor, şi poate servi ca rezervor atunci când există o cerere mai marede apă. APA SUBTERANĂ Forajele şi fântânile sunt folosite pentru a exploata ape subterane de adâncimi şi calități diferite. Cantitatea de apă care poate fi extrasă depinde de caracteristicile acviferului. Ar putea fi utilă testarea apei pompate, după realizarea construcției. Au fost elaborate mai multe teste pentru a stabili dacă corpul de apă subterană este sau nu potrivit pentru a fi utilizat în scop potabil. Testele trebuie să se concentreze pe proprietățile cantitative și caracteristicile chimice ale corpului de apă: dacă există pericol de pătrundere a apelor saline, a apelor de suprafaţă sau a altor infiltrații. Captarea apei freatice influențează ecosistemele terestre, care este echilibrul dintre extracția apei și reâncărcarea corpului de apă, care este starea chimică a corpului de apăși care este amplasarea captării? Testele de verificare ale încărcării acviferului și de debite trebuie efectuată de experţi. Cu toate acestea, pentru a instala un sistem durabil, centralizat de aprovizionare cu apă, sunt indispensabile cunoştinţele de bază referitoare la caracteristicile corpului de apă. Fântânile şi forajele de mică adâncime sunt mult mai expuse riscului de contaminare decât cele mai adânci, dar dacă sunt amplasate corect, ele pot furniza apă potabilă de calitate bună. În ceea ce privește izvoarele, conţinutul şi calitatea apei sunt puternic dependente de straturile de sol situate deasupra acviferului. Apa extrasă din fântâni și foraje de adâncime poate proveni din bazine colectoare aflate la mulţi kilometri distanţă. Prin urmare, este important ca furnizorul de apă să cunoască proprietăţile şi caracteristicile bazinului hidrografic de captare. O calitate mai bună a apelor subterane este asigurată prin gestionarea corespunzătoare a utilizării terenurilor. Acest lucru poate reduce investiţiile tehnice şi financiare prin eliminarea prealabilă a contaminanților nedoriți în apă cum ar fi îngrăşăminte, pesticide, alte substanţe chimice sau germeni patogeni.
Distribuie
Articole similare
Acest site folosește "cookies". Navigând în continuare, vă exprimați acordul asupra folosirii acestora. Vezi politica cookie.