Interviu cu Iordache Julieta, maestru balet Asociația Ballet Gym Dance

Pentru început, vă rog să ne spuneți câteva cuvinte despre dumneavoastră. De unde a început pasiunea pentru balet, gimnastică, coregrafie?

În primul rând, cred că este nativ. De mică am îndrăgit aceste activități artistice. Eram fascinată de ținuta și eleganța mișcarilor, în acest domeniu. Înțelegeam limbajul corpului.

Aveți un CV impresionant ca maestru balet, coregraf, instructor aerobic și fitness. Care a fost cea mai mare provocare întâmpinată de-a lungul carierei? Care a fost momentul pe care îl considerați cel mai de succes?

Pot spune că au fost multe provocări mari. Toate concursurile și spectacolele în țară, cât și cele intenaționale mi-au provocat trăiri unice. Personal, în 1987 am câștigat trofeul “Lira de Aur” și marele premiu “Cupa de Cristal” în cadrul concursului “DARCLEE” care a avut loc la Pitești. Ca și cadru didactic și pedagog, ne-am întors cu premii de la toate concursurile internaționale. Numărul cupelor depindea de numărul coregrafiilor și al concurentelor participante. O amintire și o provocare deosebită a fost concursul internațional de majorete din Ljubljana – Slovenia unde au concurat în jur de 300 de echipe, iar noi am obținut locul 16.

Ați participat la multe concursuri naționale cât și internaționale, în urma cărora ați adus numeroase premii. Cum ați descrie sentimentul învingatorului? Câtă muncă este în spatele acelor victorii?

Am participat la foarte multe concursuri naționale și internaționale de-a lungul anilor. Este greu de exprimat în cuvinte sentimentul pe care mi-l transmit fetițele, când sar în sus de bucurie în momentul în care își aud numele printre câștigătoare. Este o satisfacție extraordinară să le văd atât de fericite. E necesar de menționat că în momentele acelea, ele sunt epuizate. Au muncit mult la antrenamente, drumurile sunt lungi și obositoare, condițiile de cazare nefiind cele mai bune. Au nevoie de costume spectaculoase. Toate acestea necesită o mare cheltuială din partea părinților. Am avut situații în care eleva a fost nevoită să renunțe la concurs din motive financiare. Uneori, când nu era vorbe de o sumă prea mare o mai ajutam eu. Tot eu le făceam și costumele. A fost foarte dureros. Simțeam că o parte din mine rămâne acasă. În concluzie, MULTĂ MUNCĂ! Părerea mea este că e nevoie de 30% talent, 70% muncă și 100% pasiune. Antrenamentele zilnice și foarte multe sacrificii atât din partea fetelor, a părinților și desigur, și a mea. Fără pasiune nu ai cum să faci performanță.

Sunteți recunoscută datorită seriozității, profesionalismului și exigenței. Considerați că acestea reprezintă calea spre succes?

Recunosc că sunt exigentă. Consider că fără disciplină, seriozitate și foarte multe sacrificii, din partea lor, a părinților și implicit a mea, nu ai cum să ajungi la un nivel competitiv. În performanță este nevoie de foarte multă perfecțiune pentru a avea succes.

Ce le spuneți fetelor la antrenamente, înainte de concursuri pentru a le încuraja? Cum le motivați?

Consider că atunci când faci cu pasiune ceva, nu ai nevoie de motivație! Mergi cu plăcere la antrenamente. Muzica, mișcarea, costumele frumoase, modelarea corporală și o chimie elev-antrenor, nu fac decât să-ți transmită o energie pozitivă. Vor avea ca domnișoare un corp frumos, o atitudine și amintiri de neuitat. La concursuri le încurajez, încerc să le transmit cât mai multă încredere în ele. Eu m-am ocupat întotdeauna de aspectul lor estetic (machiaj, coafură, costume) pentru a le da o stare de bine. Eram foarte mândră de eforturile lor și nu-mi era rușine să le-o spun și lor. La cât eram de puternică și exigentă la antrenamente, deveneam atât de mică față de ele. Doream să simtă acest lucru. Trebuiau să se simtă mai presus de orice. Ele concurau, eu doar priveam și le susțineam neputincioasă de pe margine.

Sunt tot mai puține fete care fac gimnastică de performanță. Care credeți că ar fi cauza? Ce îi sfătuiți pe părinți? De ce ar trebui să-și îndrume copiii către gimnastică, balet, sport, chiar dacă nu întotdeauna de performanță?

Da! Din păcate sunt tot mai puține fete care fac gimnastică. Este un sport foarte frumos și în același timp foarte greu. Ca fizic ai nevoie de mobilitate nativă, care la rândul ei trebuie dusă la extrem cu eforturi, dureri și lacrimi. E nevoie de multă forță pentru a susține elementele. Susținere familială și implicit financiară. Noile generații sunt mai comode, atât copiii cât și părinții. Preferă tehnologia. Le-aș recomanda părinților să facă eforturi și să îsi îndrume copiii cât mai mult spre sport. Sportul îi dezvoltă frumos, atât fizic cât și psihic. Să nu mai vorbim de cât este de sănătos. Nu este obligatoriu de performanță, dar de cel puțin 2 ori pe săptămână este foarte necesar.